(...) Principalele idei din postarea sa:

Tofan: Omul care ar veni la funcția de premier, nu trebuie să fie un abecedar de lozinci - drumuri, școli, bunăstare - ci măsuri concrete, inclusiv (și mai ales) cele pe cât de necesare, pe atât de nepopulare; tocmai de aceea au fost evitate de generații de guvernanți. Pentru că unui pacient cu pneumonie, care se sufocă efectiv, nu îi dai ceai de zmeură, ci îl tratezi cu antibiotice, oxigen și, la nevoie, terapie intensivă.

Moldova trebuie să devină cea mai prietenoasă țară europeană pentru antreprenori. Nu declarativ, ci real - fiecare reglementare trebuie să simplifice, nu să complice. Acesta este singurul avantaj competitiv capabil să atragă investiții și să transforme țara într-o platformă de export, urmând modele precum Singapore, Irlanda sau Estonia.

Reformele nu pot exista fără încredere și echitate. După scandaluri de nepotism, este esențială restabilirea contractului social. Plafonarea salariilor din sectorul public la 4–5 salarii medii, cu excepții limitate, nu aduce economii mari, dar transmite un semnal necesar de corectitudine.

Sectorul public este supradimensionat: circa 30% din angajați, aproape dublu față de România. În contextul presiunilor demografice, eficientizarea devine critică: comasări, eliminări de agenții redundante și un aparat mai mic, dar mai bine plătit. În paralel, trebuie facilitată trecerea spre sectorul privat și revizuite regulile de concediere.

Activele statului sunt, în general, prost administrate. Este necesar audit anual independent, listarea parțială la bursă și accelerarea privatizării bunurilor. Proprietatea funcționează eficient când există responsabilitate clară.

Reforma fiscală este inevitabilă. Pentru a trece de la consum bazat pe remitente la investiții și exporturi, trebuie încurajate munca, capitalul și investițiile, nu descurajate prin taxare excesivă.

Administrația locală trebuie reorganizată profund, spre aproximativ 40 de municipalități și eliminarea raioanelor, deși costurile și complexitatea sunt mari. Codul muncii trebuie rescris pentru a flexibiliza piața și a încuraja angajarea.

Sistemul de pensii este dezechilibrat și necesită măsuri graduale: creșterea vârstei de pensionare, limitarea pensiilor excesive și introducerea pilonului II. În paralel, disciplina bugetară trebuie întărită prin plafonarea datoriei și deficitului.

Presiunea birocratică asupra mediului de afaceri rămâne excesivă; este necesară simplificare și limitarea controalelor abuzive. În agricultură, subvențiile trebuie orientate spre modernizare și adaptare climatică, nu acoperirea pierderilor.

Apa devine o resursă critică. Investițiile în infrastructură și gestionare trebuie dublate de o tarifare realistă, care să reflecte deficitul și să încurajeze consumul responsabil.

Toate aceste reforme trebuie accelerate în paralel cu integrarea europeană, valorificând oportunitățile politice deschise în prezent.