- Planul european: Prevede organizarea alegerilor „cât mai curând posibil” după acord.
- Planul ruso-american: Stabilește un termen fix: în 100 de zile după semnarea acordului.
Din aceeași ediție
DIFERENȚE între planul „ruso-american” și versiunea editată de europeni. Cele 2 documente conțin multe puncte asemănătoare, dar există diferențe esențiale privind statutul teritorial, relația Ucrainei cu NATO, dimensiunea armatei și garanțiile de securitate
Statutul teritoriilor ocupate
- Planul european: Nu prevede recunoașterea explicită a suveranității ruse asupra Crimeei, Donețk, Luhansk. Doar menționează că Ucraina se obligă să nu recupereze militar teritoriile ocupate, iar negocierile privind schimbul teritorial vor începe de la linia de contact. Nu se oferă o formă de recunoaștere legală statutului acestor teritorii.
- Planul ruso-american: Recunoaște clar Crimeea, Donețk și Luhansk ca fiind „de facto” teritorii rusești, inclusiv de către SUA. Herson și Zaporojie rămân „înghețate” pe linia de contact, iar retragerea ucraineană creează o zonă tampon, recunoscută ca teritoriu rus. Aceasta reprezintă o concesie majoră făcută Rusiei și un element absent din planul european.
NATO și statutul Ucrainei
- Planul european: Aderarea Ucrainei la NATO depinde de consensul membrilor, „care nu există”, dar nu există o interdicție explicită sau o obligativitate constituțională ca Ucraina să rămână non-membru. NATO nu va staționa trupe pe teritoriul Ucrainei în timp de pace.
- Planul ruso-american: Ucraina trebuie să stipuleze în Constituție că nu va adera niciodată la NATO, iar NATO include în statute această interdicție. NATO nu va avea trupe pe teritoriul Ucrainei, măsură mult mai restrictivă față de planul european.
Dimensiunea armatei ucrainene
- Planul european: Limitează armata ucraineană la 800.000 soldați în timp de pace.
- Planul ruso-american: Impune o limitare mai strictă – maximum 600.000 militari.