Alexandru Tănase: În 1994–1996, în timp ce exporta separatism în vecinătate, Rusia își confrunta propriul incendiu intern. Cecenii, hotărâți să-și câștige independența, au primit din partea Kremlinului răspunsul standard: un genocid sângeros. (...) În 2008, Rusia a recurs din nou la vechiul, dar bine verificatul pretext al „protejării” unei populații „aflate în pericol” pentru a justifica invadarea unui stat suveran — de această dată, Georgia. (...) În primăvara lui 2014, scenariul clasic al Moscovei a fost adaptat pentru Ucraina. În câteva săptămâni, Crimeea a fost anexată, iar în est, trupele ruse de ocupație au repetat metoda testată deja în Transnistria: crearea a două „republici populare” (...) Pe 24 februarie 2022, Kremlinul a renunțat la orice mască diplomatică și a declanșat invazia pe scară largă. Trupele au pătruns simultan din Rusia, Belarus și Crimeea anexată, sprijinite de milițiile din „DNR” și „LNR”. Oficial, totul a fost botezat „operațiune militară specială”

🔑 Politic

Alexandru Tănase: În 1994–1996, în timp ce exporta separatism în vecinătate, Rusia își confrunta propriul incendiu intern. Cecenii, hotărâți să-și câștige independența, au primit din partea Kremlinului răspunsul standard: un genocid sângeros. (...) În 2008, Rusia a recurs din nou la vechiul, dar bine verificatul pretext al „protejării” unei populații „aflate în pericol” pentru a justifica invadarea unui stat suveran — de această dată, Georgia. (...) În primăvara lui 2014, scenariul clasic al Moscovei a fost adaptat pentru Ucraina. În câteva săptămâni, Crimeea a fost anexată, iar în est, trupele ruse de ocupație au repetat metoda testată deja în Transnistria: crearea a două „republici populare” (...) Pe 24 februarie 2022, Kremlinul a renunțat la orice mască diplomatică și a declanșat invazia pe scară largă. Trupele au pătruns simultan din Rusia, Belarus și Crimeea anexată, sprijinite de milițiile din „DNR” și „LNR”. Oficial, totul a fost botezat „operațiune militară specială”

Și acum îmi răsună în minte fraza unuia dintre liderii coloanei a cincea de la Chișinău — rostită cu zâmbetul larg al celui care îți promite liniștea, dar îți măsoară, de fapt, terenul din curte: «Все будет хорошо, прорвемся. Наши уже рядом».

Noi nu avem o armată capabilă să se opună Rusiei pe câmpul de luptă. Dar, pentru moment, avem o armă nu mai puțin eficientă: votul. Iar, din câte știe istoria recentă, votul bine folosit poate fi mai puternic decât glonțul. Acum suntem exact în acea situație.

Pentru noi, totul se va juca pe 28 septembrie. În vremuri de război, nu există vot „inofensiv”, după cum nu există nici „neutralitate” — decât, poate, în manualele de politologie, unde realitatea se reduce la diagrame și concepte sterile. Pe teren, însă, opțiunea este de o simplitate crudă: libertate sau vasalitate, demnitate sau umilință. Cam aceasta este alegerea pe care va trebui să o facem.

De aceea, pe 28 septembrie, în cabina de vot, ar fi bine să ne amintim că un vot pentru fostul PCRM, pentru Vladimir Voronin, Marian Lupu, Mark Tkaciuk, Vasile Tarlev, Igor Dodon, Irina Vlah, Bogdan Țîrdea – indiferent în ce partide s-au „reinventat” – nu este o simplă opțiune politică. Este, în esență, un act de capitulare benevolă în fața lui Putin, o semnătură pusă, cu mâna noastră, pe propriul certificat de deces al Republicii Moldova.

12 august 2025, 08:57 · sursa: cotidianul.md

✂️