▪️ Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale: „Este adevărat, Dumnezeu l-a înzestrat pe Ion Druță cu harul scrisului.

La fel de mustos a descris feeria vieții patriarhale a satului moldovenesc în perioada sovietică, care trebuia să contrasteze cu perioada neagră a "jandarmului român" care își bătea joc de țăranii moldoveni. Cât de impresionantă este scena în care "ocupanții români" l-au dezbrăcat în chiloți pe Onache Cărăbuș, și l-au lăsat pe podul de peste Prut, iar "ostașii sovietici eliberatori" i-au dat o pereche de pantaloni, o bucată de pâine și o bucată de slănină... (....)
Druță a muncit alături de partidul comunist la modelarea unei identități naționale moldovenești, distincte de cea românească

Opozanții autorizați" erau selectați sau tolerați de către regimul sovietic pentru că nu reprezentau o amenințare reală pentru sistemul existent. Ion Druță este un exemplu clasic al "opozantului autorizat. După prăbușirea comunismului și proclamarea independenței Republicii Moldova, Ion Druță a rămas un consecvent promotor al stereotipurilor și valorilor RSSM-iste. El a fost unul dintre cei care au inspirat "referendumul" din martie 1994, cunoscut sub numele de "La sfat cu poporul." Puțini mai își amintesc de această mizerie. Deși întrebarea supusă plebiscitului nu se referea la unirea cu România, ci la independența Republicii Moldova, acest eveniment a avut un impact semnificativ asupra configurării a ceea ce putem numi "neo-moldovenism primitiv."”.

▪️ Vladimir Voronin, fost președinte al Moldovei: „Druță nu s-a lăsat folosit în jocurile politice. Sunt mândru că am comunicat”

▪️ Ștefan Gorda, fost ambasador al R. Moldova în Cehia: Nu e bine să ne vorbim morții, mai ales pe un prozator important. Criticii literari și generațiile care vin să beneficieze de operele scriitorului. Care a fost unul de referință, dar cu siguranță nu unicul creator de referință pentru românii basarabeni, în a doua jumătate a secolului XX. Cred că nu e bine să ne prefacem că a fost un geniu al literaturii mondiale, că ne-a murit Zeul și ni s-au atrofiat cu desăvârșire bunul simț, omenia, spiritul creștin. Simțăminte omenești, de altfel, altoite temeinic generației mele inclusiv de scrierile lui Ion Druță... Zic asta pentru că știu din interior cum cele mai lamentabile și regretabile decizii de la începutul anilor 90 erau consultate nemijlocit și deseori inspirate direct de el. Emisarii din arcul Puterii de la Chișinău zburau deseori la Moscova ori cel puțin telefonau - să aflăm ce crede "bădița Ion". Și mai știu, tot nu din auzite, cum premierul agrarian de atunci i-a oferit acces la surse bugetare considerabile, într-o perioadă când, din lipsă de bani, copiii noștri prin grădinițe primeau o balandă numită supă. Agro-comunismul i-a oferit deci din plin marelui scriitor Ion Druță tot de ce avea nevoie o construcție faraonică pe vârful dealului lui Bechir de la Soroca.