Din aceeași ediție
Mai multe curse Chișinău-Napoli: Compania Wizz Air lansează încă patru zboruri pe săptămână
Marian Lupu pune verdictul înainte ca perioada electorală să se fi început: Dacă viitoarea guvernare va fi monopartidă, înseamnă că alegerile au fost fraudate
Cirstina Ciubotaru: Judecătoarea cu Porsche vs. deputata PAS cu Volvo: cum se aplică dubla măsură în evaluarea integrității
POLITICO: „Parkinson este o boală provocată de om” / Neurolog: Supravegherea defectuoasă a pesticidelor în Europa poate alimenta o epidemie tăcută / „Așteptăm ca un șoarece să meargă ciudat”
Bas Bloem, neurolog la Centrul Medical Radboud (Olanda) și unul dintre cei mai vocali cercetători ai bolii Parkinson, susține că explozia globală a cazurilor nu poate fi explicată doar prin îmbătrânire sau genetică, ci reflectă mai ales impactul factorilor de mediu – în special pesticidele. Revelația lui a pornit de la cazul‑șoc din 1982, când contaminantul neurotoxic MPTP a provocat instantaneu Parkinson sever la șapte consumatori de heroină; substanța este chimic foarte apropiată de erbicidul paraquat.
De atunci, incidența bolii s‑a dublat în ultimele două decenii și este prevăzută să se dubleze din nou în următorii 20 de ani, Parkinson devenind cea mai rapid‑răspândită afecțiune neurologică. Studiile lui Bloem indică o corelație clară între zonele agricole cu utilizare intensă de pesticide și rata mai mare a bolii, chiar dacă majoritatea pacienților săi nu sunt fermieri.
Uniunea Europeană a interzis paraquat (2007) și alte pesticide precum rotenona sau maneb, însă erbicidul continuă să fie produs în UK și China și folosit pe scară largă în SUA, Australia, Noua Zeelandă, Africa și America Latină. Syngenta, fabricantul paraquatului, se confruntă cu mii de procese, dar neagă legătura cu Parkinson. Un alt punct fierbinte este glifosatul (Roundup), cel mai utilizat erbicid mondial, reautorizat de UE până în 2033 în ciuda numeroaselor procese și a unor indicii legate de efecte neurotoxice indirecte.
Bloem critică modelul de reglementare european, axat pe toxicitatea acută și pe date furnizate de producători, care nu testează efectele pe termen lung, combinațiile chimice și mecanismele subtile ce duc la moartea neuronilor dopaminergici. El cere inversarea sarcinii probei: companiile să dovedească siguranța, nu cercetătorii să demonstreze daunele. Fără schimbarea paradigmei, avertizează el, „așteptăm ca un șoarece să meargă ciudat” – adică intervenim doar după ce apar deja bolnavii.