Dictatorul Bashar al-Assad a fost la conducerea Siriei mai bine de 2 decenii. Assad a preluat puterea în iulie 2000, la vârsta de 34 de ani, după moartea tatălui său, Hafez al-Assad.
În 2011, Assad s-a confruntat cu proteste masive în Siria, care au evoluat într-un război civil devastator. Milioane de civili au fost nevoiți să se refugieze în alte țări, în urma represiunilor sângeroase. Assad a reușit să-și mențină puterea cu sprijinul Rusiei și Iranului, care i-au oferit susținere militară masivă, cu baze militare mari construite în Siria.
În general, situația în regiune e foarte complicată, cu diferiți actori care acționeză direct sau din umbră. În Siria, mai multe țări au prezență militară, cele mai mari fiind ale Iranului și Rusiei. Mai au prezență militară turcii, SUA. Deși în număr mic, americanii au ca scop declarat lupta cu statul islamic, iar Turcia a stabilit o așa-numită "zonă de securitate" în nord-vestul Siriei, unde își menține prezența militară. Această zonă este folosită pentru a preveni expansiunea grupărilor kurde și pentru a controla fluxul de refugiați. Armata turcă sprijină și colaborează cu diverse grupări rebele siriene, în special cu Armata Națională Siriană (SNA). Aceste forțe pro-turce sunt implicate în operațiuni împotriva forțelor kurde și, uneori, împotriva regimului Assad. De cealaltă parte regimul Assad era protejat de Iran și Rusia, ambele istovite în ultimul an de războiul din Ucraina și, respectiv, reacțiile împotriva Israelului.
Interesul Rusiei: Pe lângă accesul la Marea Mediterană, ar mai fi ceva. Pe vremea când era încă viu, politicianul rus Vladimir Jirinovski "s-a scăpat cu vorba în direct la TV", spunând pe șleau: Rusia a intrat în Siria pentru a menține sub control circuitul de petrol din Golful Persic (Qatar, Arabia Saudită, etc.). Oferindu-i protecție militară lui Assad, rușii primeau asigurări că petrolul saudiților nu va ajunge în Europa pe coridorul turcesc, Kremlinul rămânând cel care dicta prețul pe continentul european.
Trump, de cealaltă parte, spune că Rusia a avut prezență în Siria doar ca să-l facă pe Obama să pară ridicol și că de fapt rușii nu au mari beneficii.
Interesul Iranului: Menținerea unui coridor terestru de la Teheran la Beirut și controlul coastei mediteraneene, acces la hotarul cu Israelul, crearea unei rețele de miliții aliniate cu interesele Iranului în regiune, contrabalansarea influenței SUA și a aliaților săi în regiune.
Din aceeași ediție
Lovitură puternică pentru Vladimir Putin și Iran în Orientul Mijlociu. Protejatul rușilor și al Iranului, dictatorul Bashar al-Assad, a cedat puterea și a fugit din țară în weekend, în urma unei rebeliuni (susținute tacit de occident), ce a crescut în intensitate în ultimele săptămâni. Presa scrie că acesta s-a refugiat în Rusia cu toată familia unde a primit azil
Concluzie: Fuga lui Assad slăbește puternic pozițiile Iranului și ale Rusiei. Mai mult, există un risc ca Rusia să piardă o parte importantă a bazei sale militare. În acest moment, presa scrie că rușii încearcă să negocieze o înțelegere cu rebelii, prin care încearcă să obțină garanții de securitate pentru bazele sale militare
Unii analiști, consideră, că, din prăbușirea regimului Assad cel mai mult va avea de câștigat Turcia. Evenimentele însă sunt în derulare și pot lua diferite turnuri.