Primul semnal de alarmă a apărut după prima lectură. Noi, actorii, ne-am declarat împotriva unui fragment dintr-un interviu pe care ni l-au acordat doi refugiați din Ucraina, pentru că din momentul în care țara vecină a fost invadată, teatrul a manifestat o poziție clară asupra războiului din Ucraina, condamnând agresiunea, iar declarațiile din fragmentul respectiv de text nu rezonau cu poziția noastră, mai ales, luând în considerare contextul geopolitic și expansiunea în spațul nostru a războiului informațional, când orice informație trebuie verificată minuțios înainte de a i se da curs. Dincolo de asta, nu aveam dovezi că lucrurile descrise s-au întâmplat așa cum povestea intervievatul, afirmațiile nu puteau fi probate. Am încercat de câteva ori să inițiem un dialog la acest subiect, dar regizorul a afirmat că el ține neapărat că această bucată să rămână, apoi într-o formă ironică ne-a spus: ”Voi puteți să vă dați cu părerea, dar până la urmă regizorul hotărăște”.
Această replică ne-a făcut să înțelegem că părerea noastră nu contează, chiar dacă anterior am convenit că suntem co-autorii proiectului. La următoarea repetiție un alt actor a reluat discuția despre bucata respectivă. Drept răspuns, regizorul a avut un discurs în care a făcut câteva declarații, cel puțin dubioase: ”Ucraina e de vină pentru acest război; Ucraina trebuie să cedeze teritorii Rusiei de dragul încetării războiului; dacă Rusia nu ataca Ucraina, Ucraina avea să atace Rusia; Rusia vrea doar să-și întoarcă teritoriile istorice; vorbitorii de limbă română din Republica Moldova sunt de vină pentru războiul din Transnistria (pentru că discriminează vorbitorii de limbă rusă)” - declarații în care recunoaștem retorica putinistă, care este distribuită prin intermediul mijloacelor de propagandă susținute și diseminate de Kremlin, cu care noi nu suntem de acord, lucru pe care l-am și declarat direct.

Întreaga reacție e pe facebook.