Andrei Spînu: A fost un elment de negocieri. Inițial așa zisele autorități de acolo au cerut $82 pe MWh. Am ajuns la mijloc, la prețul de $73 MWh. Sunt negocieri, nu că eu vin și bat cu pumnul în masă. Cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului au nevoie de curent și gaz. Suntem la început de iarnă și era principial asta.
Argumentul economic al lor este că la ei nu putea funcționa industria cu prețul de $62 și aici solicitarea lor a fost să le dăm preț mai mare pentru a recupera parțial bani și a plăti pensii, salarii în regiune, să se poată întreține. La MMZ spre exemplu lucrează 3000 de oameni, inclusiv de pe malul drept.
Sergiu Tofilat ar fi preferat să-i strângem pe transnistreni cu ușa: Noi nu ne grăbeam, la ei e jale. Eu nu înțeleg de ce am acceptat un preț mai mare. Trebuia să ne ridicăm de la masă și să-i lăsăm să se mai gândească. Dacă ei nu aveau gaz și nu produc electricitate - falimentează.
Reacție Spînu: Dle Tofilat, uitați-vă ce se întâmplă în jur - avem război la hotar, prețul pe piața europeană e 400 Euro. Obiectivul nostru acum în prag de iarnă nu e să rezolvăm problema transnistreană în toată complexitatea, dar să asigurăm oamenii cu electricitate și căldură. Ce vrem acum, să creazăm o criză umanitară acolo? Noi am dorit 62, ei au cerut 82, am ajuns la $73, acesta a fost compromisul rezonabil.
Informațiile nu l-au convins pe Alexandr Slusari: Sunt absolut convins că în situația unui faliment iminent al regimului separatist din ianuarie 2023 noi am avut posibilitatea să semnăm un acord în condițiile mult mai facile pentru cetățenii și agenți economici de pe malul drept al Nistrului. Însă, incompetența și lipsa verticalității la Chișină continuă să domine relațiile noastre cu regimul separatist.
Hm, complicat. Voi ce spuneți?