O coaliție reală, care să funcționeze 4 ani între ACUM și PSRM nu poate exista. Nici teoretic, nici practic. Însă unica metodă pentru resetarea legilor electorale, eliminarea persoanelor obediente guvernării (procuror general, șef CNA, ministru de internet, etc.) este doar un vot de conjunctură între cele 2 entități. Ce înseamnă asta? După validarea mandatelor de deputat, în timp de o săptămână Parlamentul demite toate persoanele subordonate politic, instalează un guvern tehnocrat provizoriu (fără membri de partid în el) și merge în alegeri anticipate. ACUM își îndeplinește promisiunea față de alegători – de a scăpa țara de oligarhie. Demonstrează, de fapt, că este o opoziție puternică, care în sfârșit poate face ceva și acționează conform așteptărilor oamenilor. De cealaltă parte, PSRM își consolidează imaginea atât în fața electoratului, cât și a rușilor – partid pro-rus, care ocupă tot segmentul de stânga.
La alegeri, sunt șanse de 50/50 ca una din ele să ia majoritatea – ceea ce înseamnă o luptă dreaptă, iar cel care câștigă – ia toți laurii. Va urma vreo jumătate de an de haos, dar, în schimb, ambele entități își duc la îndeplinire promisiunile. Nimic important nu se poate construi fără compromisuri mari.
Cea mai mare problemă o are în prezent Igor Dodon și PSRM. El le-a promis rușilor că va câștiga majoritatea în Parlament, ceea ce nu s-a întâmplat. Dacă rămâne sub papucul PD (a se citi într-o guvernare cu PD) – partidul acestuia va fi distrus în următorii 1-2 ani, așa cum s-a întâmplat cu toți partenerii democraților în ultima decadă.
Concluzia mea personală este că totul depinde de cât de tari sunt faberget-urile lui Igor Dodon. Are opțiunea să-și distrugă formațiunea în alianță cu PD sau are șansa să dea un vot anti-PD, să meargă în anticipate și să ocupe tot eșichierul de stânga. Marea întrebare este: Cât de grave sunt kompromaturile și dosarele care stau la murat pe numele lui? De asta, de fapt, depinde curajul lui și al membrilor PSRM.
Din aceeași ediție